Foame de cuvinte.

by trullyyours

V-a venit vreodata o dorinta extraterestra, nemaipomenita, waw! de as scrie?!?!?!…si nu a iesit nimic? Sunt atatea idei care ti se aduna in minte incat imaginatia ta ajunge sa arate ca o statie de metrou din Bucuresti la ora 9 dimineata cand toata lumea se grabeste sa ajunga la seriviciu si isi da duhul incercand sa iasa imediat ce doamna mecanica draguta anunta statia dorita. Cu toate acestea, cu cat workaholicii sunt mai nerabdatori sa se inghesuie in fata, cu atat se inghesuie mai tare unii in altii si doamna nu-chiar-atat-de-draguta anunta ca se inchid usile si nu toti reusesc sa ajunga in acea zi inainta sefului. Cam asa sunt si ideile mele in cap. Cu toate ca imi doresc sa scriu, si vaaai dar cate idei pot avea (mai ales noaptea pe la ora 2 cand ar trebui sa visez frumos), cand ma pun de ridic un creion, pix (stilou nu folosesc decat in situatii extreme), tastatura de la laptop..nu mai iese nimic. Parca toti acei oameni grabiti sa ajunga la munca si-au amintit brusc ca este ziua de 1 mai.
Imi amintesc si acum cum imi doream la varsta de 8 ani sa apar in Cartea Recordurilor ca “cea mai tanara scriitoare” (“multumesc” Christopher Paolini pentru Eragon-ul tau si ca ai reusit sa mi-o iei inainte) si cum de fiecare data cand citeam cate o carte ma gandeam: “eh, si eu pot sa am asa idei, nu-i greu,ce e asa de special la replica asta – si eu as fi putut sa ma gandesc la ea daca imi storceam creierii–amandoi creierii). Pe la varsta de 15 ani cand am terminat si primul meu manuscris de 200 de pagini (yey!), dar care a reusit sa fie furat intr-un mod miiinunat, am decis ca nu voi mai scrie niciodata. Dezamagirea a fost prea mare. De aceea m-am apucat de drept si am lasat-o balta cu visul nu tocmai inspirat de a deveni scriitoare. Cu toate astea, recent mi-a fost spus de catre o doamna profesoara de romana foarte indragita de mine sa incerc sa scriu macar cate o pagina pe zi(nu garantez o reusita, sunt destul de lenesa din fire), asa ca voi incerca…macar o pagina la 2 zile, ca sa vedem ce iese. Ma simt bine scriind, imi place senzatia aceea cand aud clickurile tastaturii si imi vad ideile insirate (copil copac ce sunt). Asa ca voi incerca, in numele sfintelor (si nu prea) carti insirate la mine in camera de care nu mai am loc -dar de care nu ma voi opri a achizitionat- sa mai scriu cate ceva.đŸ™‚